Miscarile plantelor

curiozitati-miscarea-planetelor

Iti spui, poate, ca lumea plantelor este una extrem de monotona, atunci cand este vorba de miscare. Ca nimic nu se intampla, care sa poata sa iti dea de gandit, in afara de cateva adieri de vant si – dar asta nu ne-o dorim – furtuni care sa rupa copacii sau sa-i smulga din pamant. Dar n-ai avea dreptate. Tot ce iti trebuie e putina atentie si vei cunoaste o lume inedita, in care plantele misca dupa o anumita logica, intinzandu-se dupa ce le place sau fugind de ceea ce li se pare potrivnic, protejandu-se sau cautand – ca niste veritabile fiinte cugetatoare. Ceea ce ele si sunt – daca ma intrebi pe mine.

Astazi vom vorbi despre ce anume le face pe aparent-staticele noastre plante sa isi inceapa dansul.

Lumea vie raspunde la diversi stimuli ai mediului si nici plantele nu fac exceptie. Gandeste-te ca e doar firesc ca, daca atingi ceva inghetat, sa-ti retragi mana. Sau, daca ti-e frig, gasesti normal sa te apropii de o sursa de caldura. Dar acestea sunt doar doua dintre lucrurile care ne fac pe noi sa reactionam. Mai avem mirosuri, gusturi, factori chimici sau mecanici care ne deranjeaza, ne stimuleaza, ne excita.

Tot asa este si la plante, asa ca analogia cu ce vorbeam mai sus despre lumea noastra nu este intamplatoare. Dar o planta isi pune mai bine ca noi problema daca are nevoie sau nu de lumina soarelui, de frigul noptii sau, de ce nu, de forta gravitationala!

Miscarile plantelor: Gravitatia

Una dintre miscari este geotropismul pozitiv al radacinii. Aceasta miscare este cresterea pe verticala in pamant, sub actiunea gravitatiei. Deci, simtind gravitatia, radacina stie inspre ce sa tinda ca sa sustina bine planta si sa nu se dezvolte haotic. Tulpina, insa, are geotropism negativ, pentru ca ea creste opus gravitatiei. Te-ai gandit vreodata ce important este pentru o planta, care nu are fir cu plumb, ca noi, sa ‘se prinda’ pe unde vine centrul pamantului?

Geotropismul asta negativ mai ajuta la ceva. Stii ca ierburile se culca la pamant (sau, mai bine zis, sunt culcate) dupa ploi mari, dupa ce trece unchiul nesuferit cu masina peste ele, cand vine in vizita, sau dupa munca celor ce pretind ca sunt martieni si fac cercuri prin lanurile de grau. (Nu protesta, si graul e o graminee, deci tot la ierburi intra.) Bun, cum, spuneam, geotropismul negativ mai are o misiune: aceea de a ajuta la ridicatul ierburilor.

Miscarile plantelor: Alte tropisme

Avem, apoi, fototropismul, care face frunzele si tulpinile tinere sa se orienteze dupa lumina. De ce nu o fac si tulpinile batrine? Iti inchipui tu un stejar care sa se indoaie dupa lumina? OK, da, in desenele animate orice e posibil dar, sa recunoastem, practic e putin mai greu.

Vine aici si hidrotropismul, cand firisoarele de la capatul radacinilor cresc in asa fel incat sa se ‘intinda’ spre surse de apa din sol.

Ar mai fi chimiotropismul – dar asta e putin mai complicat. Grauncioarele de polen o mai taie incoace si incolo sub influenta anumitor factori chimici dar, in mare, cea mai importanta sarcina a chimiotropismului e sa orienteze tuburile polinice spre ovar. Asta probabil nu ti-o mai aduci aminte de la botanica dar important e ca, la plante, pentru a face fructe si a-si duce mai departe specia, din polen trebuie sa ajunga niste gameti masculi la distinsele ovule, care asteapta increzatoare. Ideea e ca daca nu ar exista aceasta orientare ce se bazeaza pe chimiotropism, gametii masculi ar ajunge mai degraba sa bea o bere, iar distinsele ovule sus-pomenite ar astepta degeaba. Asa ca este si asta o miscare inteligenta a plantelor!

Miscarile plantelor: Un dans bizar

Ne mai ramane tigmotropismul, din seria asta, care, desi suna mai incalcit, este una dintre cele mai simpatice miscari ale plantelor. Se mai numeste si tropism de contact. Gandeste-te la carceii vitei de vie – iti inchipui ca le e usor sa prinda o tulpina mai rezistenta si sa se infasoare in jurul ei? Acelasi lucru se intampla si la zorele sau la suratele lor mai putin orasenizate, cunoscute ca volbura sau rochita randunicii (nu mi-am putut inchipui niciodata o randunica imbracata in asa ceva dar poate am eu o fantezie mai limitata in ceea ce priveste vestimentatia pasarilor). Asa ca toate plantele astea care prind o tulpina si o tin bine, sa nu fuga, au, initial, o miscare de rotatie in jur, pana cand bratul lor, ca o trompa de elefant, simte ceva si apuca.

Miscarile plantelor: Nastiile

Urmeaza nastiile, care sunt miscari de crestere neorientate, determinate de diversi factori. Lalelele se deschid cand se incalzeste (termonastii), papadia se deschide ziua si se inchide noaptea (fotonastii). Nictinastiile se vad la frunze anumite, care se strang sau se desfac, la alternanta zilei cu noaptea – fasolea face asta sau trifoiul rosu.

O chestie care arata bine, e interesanta ca idee dar care iti va rani auzul, odata explicata, este seismonastia. Gandeste-te la Mimosa pudica si la cum se strang frunzulitele ei, instant, daca o bazai cu ceva. Ce se intampla acolo? Pai turgescenta pulvinelor, adica a umflaturilor cu lichid de la baza frunzei, se schimba si, prin expulzarea apei din tesutul cortical erectil, frunzele se lasa in jos. Ti-am spus eu ca e complicat…

Miscarile plantelor: Botanica veche

Cu toate astea, sa stii ca nimic din ce ti-am povestit aici nu e ceva ce nu ti-a mai trecut pe la ureche – doar ca ai uitat. Totusi, nu sta pe ganduri prea mult: e una din lectiile de botanica de clasa a noua. Care lectie mie mi-a placut. Si care m-a facut, in timp, sa ii urmaresc aplicabilitatea in ghivecele proprii sau in lumea de verzituri care ma inconjura.

Important e doar un lucru – nici chiar plantele nu stau, in jurul nostru. Iar acestea sunt doar lucruri simple, usor de studiat sau de dovedit, cu niste masuratori fizice. Partea mai interesanta incepe de acolo de unde vorbim despre cum gandesc plantele si cum reactioneaza ele la gandurile noastre!

Similar Posts

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *